Semințele, mai toți le iubim

Stau și mănânc semințe. Preferatele mele, de dovleac, prăjite și sărate. Nu am mai mâncat de peste un an, poate chiar doi. Nu fac bine la dinți cică, dar nu am mai rezistat.

Cum spuneam, preferatele mele sunt cele de dovleac. Fac foarte bine organismului, multe vitamine, preț mic și bune. Problema e ambalajul, prea puține semințe, se termină prea repede. Cele de floarea soarelui nu îmi plac, nu le urăsc, dar nu prea mănânc. Mă fac să mă simt ca acele persoane..

Mâncatul lor în public sau pe bancă în fața blocului mă deranjează, nu o fac, dar multă lume o face. Pe lângă că rămâne mizerie, fac și o impresie urâtă. Îmi place să le mănânc și să beau cola între timp, toată acea sare îmi face o sete.. majoritatea le preferă cu bere, dar cum nu sunt fan bere, rămân la ceva mai puțin sănătos.

Deci, deobicei îmi plac sărate, nu țin să fie prăjite, dar fisticul, de exemplu, dacă nu e prăjit și sărat, parcă nu e fistic. Nu știu cum poate fi atât de bun, nu m-am săturat niciodată de el. Într-o seară am reușit să mănânc o pungă mare și nici nu am observat că nu mă opresc, fiecare bucățică parcă era mai bună ca precedenta. Deși nu sunt cele mai recomandate, mai ales la diete, nu m-am simțit mai greu ziua următoare. E interesant cum anumite lucruri mă îngrașă, iar ce ar trebui nu.

Semințele sunt bune, dar fisticul e cel mai bun. Ar trebui să încercați. Singurul discomfort sunt acele bucăți care nu se pot deschide, vai cât timp pierd cu ele. Nu le las la o parte, nu las nicio bucată nemâncată, dar dupa un timp încep degetele să te doară. Sunt și care se desfac ușor, dar tot mai prind închise, aș mânca mult prea multe dacă ar fi prea ușor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *